În domeniul producției și prelucrării industriale, rășinile poliesterice au devenit un material fundamental în diverse industrii datorită adaptabilității lor versatile de performanță. Cu toate acestea, confruntați cu o gamă largă de produse de pe piață, mulți cumpărători și practicieni se luptă adesea cu întrebări precum „cum să distingem cu exactitate rășinile poliesterice pentru diferite utilizări” și „pe care indicatorii de performanță trebuie concentrați atunci când faceți o achiziție”. Acest articol se va concentra pe aceste două probleme de bază și va oferi cititorilor o direcție clară de referință prin analiza secțiune cu secțiune.
I. Clasificat după scenarii de aplicare, care sunt diferențele de bază dintre diferitele rășini poliesterice?
Clasificarea rășini de poliester nu este unul unidimensional. Structura lor chimică și ajustările formulei sunt adaptate direct la diferite scenarii de aplicare. Din perspectiva domeniilor comune, acestea se pot distinge în principal prin caracteristicile lor de aplicare în următoarele categorii:
1. Ce proprietăți unice au rășinile poliesterice utilizate în industria vopselelor?
Rășinile poliesterice saturate sunt utilizate în mod obișnuit în domeniul acoperirilor. Cea mai notabilă caracteristică a acestui tip de rășină este rezistența excelentă la intemperii și stabilitatea luciului. În scenarii precum instalațiile exterioare și acoperirea suprafeței mobilierului, este necesar să rezistați mult timp la razele ultraviolete, schimbările de temperatură și umiditatea. Prin urmare, acest tip de rășină va avea structura lanțului molecular ajustată pentru a reduce riscul de îngălbenire, îmbunătățind în același timp compatibilitatea cu pigmenții pentru a se asigura că stratul de acoperire este uniform și nu se dezlipește ușor. În comparație cu rășinile pentru alte utilizări, viteza de întărire a rășinilor poliesterice pentru acoperiri este, de asemenea, ajustată în funcție de nevoile de construcție. De exemplu, acoperirea pe linia de asamblare industrială necesită rășini cu întărire rapidă, în timp ce acoperirea manuală necesită un timp mai lung de uscare a suprafeței.
2. Cum să distingem rășinile poliesterice pentru turnarea materialului compozit de alte tipuri?
Rășinile poliesterice nesaturate sunt utilizate pe scară largă în domeniul materialelor compozite, cum ar fi materialele plastice armate cu fibră de sticlă (FRP) și piatra artificială. Punctele lor distinctive principale constau în „caracteristicile de reticulare și întărire” și „adaptabilitatea performanței mecanice”. Acest tip de rășină trebuie să fie combinat cu inițiatori și acceleratori pentru a finaliza reticulare și întărire la temperatura camerei sau la temperatură medie pentru a forma o structură de rețea tridimensională. Prin urmare, rata de contracție la întărire este un indicator cheie distinctiv. De exemplu, rășinile pentru piatră artificială necesită o rată de contracție extrem de scăzută pentru a evita fisurile după turnare; în timp ce rășinile pentru țevile FRP acordă mai multă atenție rezistenței la tracțiune și rezistenței la încovoiere după întărire. În plus, rășinilor poliesterice pentru materiale compozite vor avea și rezistența la coroziune ajustată în funcție de mediul de service. De exemplu, rășinile utilizate în industria chimică trebuie să fie rezistente la acizi și alcaline, în timp ce rășinile utilizate în industria construcțiilor trebuie să fie rezistente la îmbătrânire.
3. Care sunt punctele de identificare a miezului rășinilor poliesterice pentru adezivi și etanșanți?
Rășinile poliesterice utilizate în adezivi și etanșanți sunt în mare parte poliesteri saturati cu greutate moleculară mică. Punctele lor cheie distinctive se concentrează pe „performanța adezivului” și „flexibilitatea”. În comparație cu rășinile pentru acoperiri, acest tip de rășină are un conținut mai mare de grupe polare pentru a îmbunătăți aderența la materialele lipite (cum ar fi metalele, materialele plastice și lemnul); în același timp, în lanțul molecular sunt introduse segmente flexibile (cum ar fi segmentele de acid adipic și etilenglicol) pentru a preveni fisurarea stratului adeziv din cauza schimbărilor de temperatură sau a forțelor externe. În plus, rășinile poliesterice pentru etanșanți trebuie să aibă și o rezistență medie bună. De exemplu, rășinile pentru etanșarea auto trebuie să fie rezistente la eroziunea uleiului de motor și a benzinei, în timp ce rășinile pentru etanșarea construcțiilor trebuie să fie rezistente la apă și razele ultraviolete.
II. Când achiziționați rășini poliesterice, ce indicatori de performanță sunt „articolele care trebuie verificate”?
După clarificarea scopului, controlul indicatorilor de performanță determină direct efectul final al produsului. Trebuie să se concentreze asupra următoarelor tipuri de indicatori, iar prioritatea indicatorilor variază în funcție de diferite utilizări:
1. De ce indicatorii legați de întărire joacă un rol decisiv în efectul de aplicare?
Indicatorii de întărire includ temperatura de întărire, timpul de întărire și rata de contracție la întărire, care reprezintă nucleul pentru a distinge aplicabilitatea diferitelor rășini. De exemplu, dacă este selectată o rășină de întărire la temperatură înaltă pentru acoperirea componentelor mari de exterior, aceasta va crește dificultatea de construcție și costul; dacă timpul de întărire al rășinii utilizate pentru ambalarea componentelor electronice este prea lung, va afecta eficiența producției. Rata de contracție la întărire este și mai critică - o rată de contracție excesiv de mare va cauza deformarea și crăparea produsului. De exemplu, rășinile pentru matrițe de precizie necesită o rată de contracție mai mică de 0,5%, în timp ce produsele obișnuite din FRP pot accepta o rată de contracție de 1%-2%. În plus, trebuie acordată atenție și densității de reticulare după întărire. O densitate mare de reticulare are ca rezultat o duritate ridicată a rășinii și o rezistență chimică bună, dar flexibilitatea va scădea, așa că trebuie să se atingă un echilibru în funcție de scenariul de aplicare.
2. Cum să selectați indicatorii mecanici de performanță în funcție de scop?
Indicatorii mecanici precum rezistența la tracțiune, rezistența la încovoiere și rezistența la impact sunt direct legați de durabilitatea produselor din rășină. Pentru rășinile utilizate în materiale compozite, trebuie să se acorde prioritate rezistenței la tracțiune și rezistenței la încovoiere. De exemplu, rășinile FRP utilizate în structurile portante necesită o rezistență la tracțiune de ≥80MPa; în timp ce pentru rășinile utilizate în adezivi, trebuie acordată atenție rezistenței la forfecare. De exemplu, rășinile utilizate pentru lipirea metal-metal necesită o rezistență la forfecare de ≥15MPa. Rezistența la impact corespunde capacității anti-frapantă a produsului. De exemplu, rășinile utilizate în medii cu temperatură scăzută (cum ar fi părți ale echipamentelor de refrigerare) trebuie să aibă o rezistență ridicată la impact la temperatură joasă pentru a evita ruperea fragilă la temperaturi scăzute.
3. Pe ce scenarii trebuie să se concentreze indicatorii de rezistență a mediului?
Indicatorii de rezistență a mediului includ rezistența la intemperii, rezistența chimică și rezistența la temperatură, care trebuie verificate într-un mod țintit în funcție de mediul de service. Rășinile pentru utilizare în exterior (cum ar fi mobilierul de exterior și semnele de circulație) trebuie să treacă teste de rezistență la intemperii (cum ar fi testele de îmbătrânire a lămpii cu xenon) pentru a asigura că nu pierderea evidentă a luciului, decolorarea sau crăparea după expunerea pe termen lung; rășinile utilizate în industria chimică trebuie verificate pentru rezistența la acizi, rezistența la alcali și rezistența la solvenți. De exemplu, echipamentele în contact cu acidul clorhidric concentrat trebuie să utilizeze rășini rezistente la acid; rășinile utilizate în medii cu temperaturi ridicate (cum ar fi piesele din jurul motoarelor de automobile) trebuie să acorde atenție temperaturii de distorsiune a căldurii. În general, temperatura de distorsiune a căldurii trebuie să fie cu peste 20℃ mai mare decât temperatura mediului de serviciu pentru a evita înmuierea și deformarea la temperaturi ridicate.
4. Indicatorii de performanță a aspectului și procesării vor afecta aplicarea practică?
Indicatorii de aspect (cum ar fi culoarea și transparența) și indicatorii de performanță a procesării (cum ar fi vâscozitatea și compatibilitatea) nu determină în mod direct performanța de bază a produsului, dar vor afecta procesul de procesare și aspectul produsului final. De exemplu, acoperirea mobilierului de ultimă generație necesită selectarea rășinilor cu transparență ridicată pentru a se asigura că textura lemnului este afișată clar; în timp ce rășinile pentru vopselele colorate trebuie să aibă o bună compatibilitate cu pigmenții pentru a evita culoarea plutitoare și înflorirea. Vâscozitatea este legată de confortul construcției. De exemplu, perierea manuală necesită rășini cu vâscozitate scăzută (ușor de periat), în timp ce rășinile de pulverizare trebuie să aibă vâscozitatea controlată într-un interval specific (pentru a evita lăsarea sau atomizarea slabă).
III. Concluzie: Care este logica de bază a distingerii și selectării rășinilor poliesterice?
Pe scurt, distincția rășinilor poliesterice ar trebui să ia drept nucleu „scenariile de aplicare” și să blocheze tipul potrivit prin diferențele de caracteristici de întărire, performanță mecanică, rezistență la mediu și alte aspecte; în timp ce selecția ar trebui să se concentreze pe „nevoile aplicațiilor” și să prioritizeze evaluarea indicatorilor cheie de performanță. De exemplu, acoperirea exterioară trebuie să acorde prioritate rezistenței la intemperii și temperaturii de întărire, iar turnarea materialului compozit trebuie să acorde prioritate rezistenței mecanice și ratei de contracție. Doar combinând distincția utilizărilor cu controlul indicatorilor putem selecta cu precizie produse din rășină poliesterică adecvate și putem evita pierderile de producție sau problemele de calitate a produselor cauzate de selecția necorespunzătoare.
